Meriti mai mult
- Meriti mai mult de-atat, i-a spus el, impaturindu-si ordonat o camasa pe care o cumparasera impreuna cu cateva luni inainte si indesand-o in geamantan.
- Mai mult decat ce? l-a intrebat ea, mult prea uimita de ceea ce i se intampla ca sa poata reactiona intr-un mod normal. Adica prin lacrimi si tipete si rugaminti.
Venise acasa mai devreme, cu gandul sa-i faca lui o supriza. Inchiriase un film siropos si se gandea ca vor petrece o seara la fel de siropoasa, pentru aniversarea unui an de cand erau impreuna. Era convinsa ca el nu-si amintea, insa nu o deranja prea tare, caci e barbat iar profunzimea nu e una din caracteristicile sale definitorii.
- Meriti mai mult decat iti pot oferi eu, i-a raspuns el cu o voce din care transpira atata mila incat ti se facea sila.
Supriza fusese de partea ei, de fapt, caci odata ajunsa acasa a dat peste dulapul de haine golit pe jumatate, pe partea lui bineinteles si peste un barbat care semana izbitor de mult cu partenerul ei dar al carui comportament era de nerecunoscut.
- Nu inteleg ce inseamna mai mult, i-a spus ea, sprijinindu-se relaxat de comoda din dormitor si stergand cu degetul aratator o dara usoara de praf proaspat asternut.
- Esti o persoana frumoasa si buna care merita sa fie fericita. Asta inseamna mai mult, i-a raspuns el prompt, ridicand putin glasul, fapt pentru care se pregatise intens, caci se asteptase la o cu totul alta reactie din partea ei.
- Dar sunt foarte fericita. Sau, ma rog, eram pana acum zece minute, a spus ea sec, cautand macar un motiv care l-ar fi facut pe el sa plece atat de brusc.
- Te rog, nu ingreuna situatia. Asta e decizia mea si n-am sa mi-o schimb, a latrat el iritat.
- Uau, dar stiu ca esti hotarat, a spus ea cu tristete, incercand sa-si inchipuie care ar fi fost reactia lui daca ea s-ar fi aruncat pe jos si l-ar fi apucat de glezna, implorandu-l sa nu o paraseasca si apoi imaginandu-si cum el ar fi inaintat greoi prin camera tarand-o pe ea intr-o parte si valiza mare maro in partea cealalta, pana la usa. Oare cand ar fi ajuns la usa cum ar fi facut ca sa se debaraseze de ea? Si-ar fi scuturat piciorul pana cand ea i-ar fi dat drumul, ca si cum ar fi vrut sa scape de un catel care se freaca excitat de piciorul lui?
- Ti se pare amuzant vad, i-a spus el nervos, observand cu mirare un zambet pe fata ei. Asta e bine, inseamna ca o sa treci usor peste asta, a mai adaugat, incercand fara succes sa para ironic.
- Sigur ca da, umorul e cea mai buna arma, nu tu m-ai invatat asta? In timpul asta, in mintea ei se perindau tot felul de imagini, un fel de slideshow sau mai degraba un documentar de la momentul in care s-au cunoscut, la prima cafea bauta impreuna, la prima oara cand s-au plimbat cu masina lui fara tinta, doar ca sa fie impreuna, la primul drum la munte si la mare si altele, si altele, pana la seara de dinainte, cand se distrasera ca-n copilarie, jucand mima cu prietenii. Titlul documentarului era, evident, “Ea merita mai mult”, insa nu-si putea da seama cine ar fi avut drepturile de autor. El sau ea? Sau ar fi fost custodie comuna? De altfel, hai sa te ajut, sa mearga treaba mai repede. Vrei sa iei tu cartile astea sau mi le lasi mie? Dar CD-urile? Stai sa ti le pun intr-o punga. Uite, ia tu biletele de la concert, pentru colectia ta. Eu n-am ce sa fac cu ele.
Si dand cu repezitorul, ca sa treaca totul indeajuns de repede incat sa nu clacheze, i-a intins haina din cuier, i-a agatat geanta cu laptopul pe umar, i-a scos cheia de pe inelul brelocului si a incuiat usa in urma lui.
Acum statea pe fotoliu intr-un trening vechi dar comfortabil si musca bucati mari din batonul de ciocolata cu lapte aflat in mana stanga, trangand printre inghitituri cate un fum din tigara pe care o avea in mana dreapta. Trecuse un an de la intamplare. Si povestea suna in sfarsit bine. Reusise sa-si obisnuiasca mintea obsesiva sa treaca cu vederea partea cu lacrimi amare curang siroaie pe obraji, in nas si in gura si implorand indurare. Peste partea cu evocarile trecutului, ca arma de convingere si de impacare. Peste partea cu amenintarile, care nu folosesc niciodata la nimic dar sunt o conditie obligatorie in orice despartire. Peste partea cu vazele intrate in contact cu peretele. Peste partea cu hainele aruncate pe geam. Da, povestea suna in sfarsit bine. Ea avusese, dupa toate eratele necesare, un comportament demn. De femeie moderna, independenta, puternica si curajoasa. De femeie care merita mai mult.
Orice sfarsit e, pana la urma, un nou inceput, nu?
@Intuneric: Sigur, orice sfarsit e un nou inceput. Sau poate, in unele cazuri, o continuare a ceea ce era inainte. Insa cred ca de multe ori ne dorim sa schimbam termenii in care s-a produs sfarsitul
macar in mintea noastra…
Eu cred ca nu sfarsitul trebuie analizat, ci continutul, desfasurarea actiunii. Ideea este nu sa intelegem finalul, ci modul in care s-a ajuns acolo, motivele reale. Si cel mai important este sa ne iertam, sa ne impacam cu noi insine, nu sa cautam povestea care ne doare cel mai putin. Uneori cicatricile adanci se vindeca mai bine decat zgarieturile superficiale.
P.S. : Metaforic: pot sa cred ca am o boala si sa ma tratez in toate felurile pentru ea; insa e posibil sa fi interpretat gresit simptomele si sa fie nevoie doar de o aspirina ca sa treaca. Totul sta in perspectiva: cu cat privesti mai de departe, imaginea de ansamblu, cu atat e mai usor de inteles.
@Annemarie: Sigur ca continutul e important (scuze pentru cacofonie). Si acolo ar trebui sa gasim si explicatiile, insa de foarte multe ori o relatie terminata te lasa cu ochii in soare si atunci e mai grea perioada de refacere.
Nu m-am prins. O sa mai citesc o data, mai tarziu poate
Lupu draga, e foarte simplu. Noi fetele avem tendinta sa perfectionam totul. Chiar si ceea ce deja s-a intamplat si teoretic nu mai poate fi schimbat. Asa ca luam acel evniment si-l prelucram in mintea nostra de o suta de ori pana cand ni se pare noua ca ‘de data asta a iesit bine’. Luam de la capat conversatia si avem grija ca de data aceasta sa ne spunem punctul de vedere (la care evident interlocutorul va ramane fara replica) pe care nu am avut inspiratia de moment sa-l exprimam atunci. Obtinem astfel acel “closure” de care noi femeile avem atata nevoie -asta in caz ca te intrebi la ce ne foloseste acesta tortura mentala de a ne recapitula sau reaminti constant acel lucru.
Frumos scris. Mi-am permis sa iti promovez acest articol pe Polimedia. Sper ca nu e cu suparare… http://polimedia.us/fain/monden/meriti-mai-mult-casa-... mai mult
Multumim Irina :* Nici vorba de suparare, din contra, asta-i motiv de bucurie
embeduieste asta la final http://www.youtube.com/watch?v=22zB6Soc2Gk
Eu va apreciez pe voi, fetele, foarte mult
La subiect, un pic mai tarziu
@Raluxa: Done! Multumim pentru sugestie
Sa stii ca, desi numele nu-mi spunea nimic, stiu melodia, am dat peste ea acum vreo luna. Si e tare potrivita cu tema…
Dar el?
@Blue: El e clar ca isi doreste altceva.
@Loopoo: take your time
Aaa, voi vreti tot timpul sa aveti ultimul cuvant…
Puteti s-o intrebati pe doamna, daca vreti 
Dar sa stiti ca eu imi aduc aminte toate aniversarile noastre, si le pregatesc frumos
Eu, nesimtit total in acest moment destul de delicat, si, in plus, fara talent diplomatic, am ales sa tin in mod las si interesat totodata cu barbatii, si chiar imi permit sa le ofer cateva Citate posibil utile celor care vor dori in viitor sa rupa relatile lor cu diversele Case cu Nuci astfel incat sa le ajute sa treaca mai usor pt. ruptura, intarindu-le convingerea ca dvs. chiar ca nu meritati sa-si faca dansele sange rau pt. dvs.:
From Sex-n-the-City, “how do you feel about anal sex?”
I just found out my ex gave me Herpes!!!
My wife doesn’t want me to see you anymore.
“All my friends at the gay bar said I should go through with the sex change, what do you think?”
@Rudolf: Esti fan SATC, esti de-al nostru!
[...] Scurta povestire inspirata dupa lecturarea articolului “Meriti mai mult“. [...]
@Pe fuga: E foarte frumos articolul tau! E continuarea perfecta a povestii. E si amuzant si trist. Si atatea din noi se pot regasi in el. In fiecare dintre trairile de care ne vorbesti…
Nucoaso sa stii ca intamplarea face ca am vazut cum imi vorbeai cum pingback-ul
Pah oarecum iubirea ne facem amuzanti dar inspre hilar asa
Am scris eronat ceva pe acolo din graba
@Luka D: Da, iubirea ne face amuzanti si penibili, un pic tragi-comici sau mai mult, dupa caz
Ah, cat imi placeau pestii de sticla si fiarele de calcat zburatoare. Te-am urmarit aici, pus pe fuga de la Luka. Fain scris Casa cu nuci.
@Radu: Multumim! Ne bucuram ca ti-a placut
Noi am fugit de-aici direct la Luka si tare ne-a placut ce-am vazut acolo.