Haina il face pe om
M-au invatat la scoala o chestie care m-a mirat inca de pe atunci. Cum ca nu haina il face pe om. Ca toate calitatile si defectele sale sunt in spatele hainelor si n-au nicio legatura cu felul in care aratam.
Foarte profund… Si un pic incuiat, totusi… Intotdeauna am avut senzatia ca numai intr-un stat sarac poate functiona o astfel de gandire. Care imi aduce aminte si de vulpea care nu ajunge la struguri.
Sigur ca n-ai cum sa citesti un om dupa felul in care se imbraca. Sau sa-l cunosti. Desi poti afla anumite lucruri despre el. Sigur ca inteligenta, bunatatea, talentul, gentiletea nu stau intr-un costum sau intr-o rochie. Insa prima impresie pe care ti-o faci despre un om, atunci cand il vezi pentru prima data, pana sa deschida gura si pana sa inceapa sa-si etaleze calitatile, este una de imagine.
Si, ne place sau nu, traim intr-o societate in care imaginea conteaza foarte mult. Si cred ca si atunci cand m-am confruntat eu prima data cu aceasta idee era important acest aspect.
Nu vorbesc de haine scumpe. Nu neaparat. Gustul nu tine de buzunar. Unul plin ajuta, cu siguranta. Insa oricine poate arata decent. Oricine se poate ingriji. Si eu cred ca este foarte important. Aspectul este unul din lucrurile care vorbesc despre noi. Pe langa asta, atunci cand arati bine, te si simti bine. Cand nu, iti vine sa te ascunzi intr-o scorbura si sa stai acolo pana trece…
Daca te duci la un interviu pentru o slujba cu hainele necalcate sau, eventual, cu un numar mai mari, ai toate sansele sa se creada despre tine ca esti ingalat si dezordonat si sa te intorci acasa asa cum ai plecat. Daca te duci la o prima intalnire cu o pereche de pantaloni vechi trei sferturi si cu sosete in sandale, am ales un exemplu la intamplare, e putin probabil sa faci o impresie buna si sa ai pe cine conduce acasa. Si exemplele mele pot continua.
Oricat de superficial suna treaba asta, eu cred ca haina este o parte foarte importanta dintr-un om. Si chiar cred ca haina il face pe om. Printre altele.
P.S.: Asta mi-a amintit de un banc care-mi place foarte mult:
Itic statea in fata casei in izmene si cu un joben pe cap. Vine Strul si il intreaba:
- Mai Itic, dar de ce stai afara in izmene?
- Pai nu trece nimeni pe aici.
- Bine, bine, nu trece nimeni pe aici, dar de ce porti atunci jobenul?
- Pai daca trece?
Dragele mele asta ma duce cu gandul la doua povesti din copilarie:
Hainele cele noi ale Imparatului de H.C. Andersen:
http://www.copilul.ro/povesti/Hainele-noi-ale-mp-ratului-48.html
si de
Nastratin Hogea scrisa de Anton Pann – daca aveti rabdare ascultati:
http://www.youtube.com/watch?v=VCF7MTzS_nM.
O zi frumoasa va doresc!
@Laura: Multumim, si tu sa ai o zi frumoasa! :*
Cea mai sigura e varianta asta: Nu doar haina il face pe om.
Din punctul meu de vedere, modul in care arati ii detemina – sau nu – pe cei cu care interactionezi sa incerce sa vada si cum gandesti.
Haina e şi ea parte din om. E şi ea o oglindă a celui ce o poartă. Dacă eşti îngrijit sau nu reiese din hainele pe care le porţi, ca şi din înfăţişarea ta în general.
Da, putem spune că haina îl face pe om.