Depresia… la barbati
Din cate tin eu minte, pana mai acum ceva timp, depresia era asociata femeilor parasite si ne…multumite de viata intr-un fel sau altul. Dar, avand in vedere ca traim in era vitezei si a schimbarilor, din ce in ce mai des aud acum despre barbati “depresati”. Ba ca au, ba ca n-au, ba ca ar vrea si nu se poate, ba ca se poate dar nu mai vor, in fine… La fel ca si alcoolismul sau dependenta de droguri, depresia are, de fiecare data, motive bine intemeiate.
Multi barbati (… sau femei) habar nu au ce inseamna depresia si cum se manifesta ea. Cred pur si simplu ca existenta unei probleme de orice fel in viata lor e destul pentru a justifica o atitudine morocanoasa si neprietenoasa cu cei din jur, denumind-o, simplu, depresie. Unde mai pui ca drept bonus exista chiar si medicatie pentru treaba asta… hmm, delicios!
E adevarat ca poate viata noastra, a celor care traim aici intr-o mica tara balcanica sau est-europeana asa cum ne incadreaza putinii vestici care stiu un minim de geografie, nu e tocmai lapte si miere. Nu e nici pe departe de a fi “sanul lui Avram”. Dar culmea e ca nu toti cei care (pretind) ca sufera de pe urma depresiei au probleme financiare sau de sanatate. Daca privim cu atentie vom observa ca celebritatile mondene, starurile muzicii internationale, politicieni si mari oameni de afaceri, persoane care teoretic nu ar trebui sa aiba nicio grija sufera teribil de pe urma depresiilor , (in)dopandu-se cu diverse combinatii medicamentoase care mai de care, cu alcool si droguri. Parerea mea este ca depresia zilelelor noastre, mai ales la barbati, este un fel de scuza a plictiselii pe care o ascund in spatele “nu am”-ului de tot felul.
Fie ca “nu am o iubita” sau “nu am sanatatea perfecta”, “am prea multe pe cap si nu stiu ce sa ma mai fac”, finalul propozitiei e acelasi, sunand precum o concluzie: “sunt deprimat”. Barbatii nu realizeaza ca “depresia” nu a fost creata pentru ei. 
Daca unei femei i se permite din cand in cand luxul acesta. Unul din motive ar fi ca noi avem acea perioada a lunii in care ni se pare ca toate corabiile ni s-au inecat, fara sa le fi facut asigurare. Din cand in cand izbugnirile in hohote de plans fara nici un motiv aparent sunt iertate pentru ca dam dovada de slabiciune si avem nevoie de suportul si protectia unor brate ferme barbatesti.
La polul opus sunt barbatii “depresati”, total neatragatori. Ei se transforma in batranei morocanosi. Eu asa ii vad. Batranei de 20-30-40 de ani. Se stie ca unui depresat nu-i poti face pe plac. Daca pe o femeie o poti vraji cu o inghetata in parc, bonus ii mai cumperi o pereche de pantofi / gata cu depresia. Unui barbat depresat nu ai cum sa-i intri in voie. El va sustine ca, orice ai face, nu ai cum sa ii intorci lumea cu capul in sus asa cum ar trebui sa fie, pentru ca toata viata asta de la Big Bang incoace este un mare complot impotriva fericirii lui. Dar noi incercam totusi o perioada, ca deh… in materie de barbati nu putem spune niciodata “inca unul mai putin la coada la carne”. Si ne straduim sa gatim felul lui preferat de mancare doar pentru a constata ca, dupa ce depresatul a hapait doua farfurii pline, se uita la tine cu ochii umezi de catel si spune “cam multa sare”. Incercam sa-l scoatem in lume, la o cafea cu prietenii, doar doar uita de ale lui. Normal ca la finalul serii ai sa-l vezi cum, desi e atent la dicutii, sta cuminte pe scaunelul lui aproape muscandu-si buzele. Ar vrea sa participle la dezbateri, dar mai presus de asta el vrea sa sufere in continuare de depresie si sa ramana depresat…
Pana intr-un sfarsit, chiar si noua, femeilor, ne va fi de ajuns. Ne vom spune inca o data ca procentajul nu ne e favorabil deoarece suntem in jur de 3-4 la un singur barbat si unul pierdut (chiar si in favoarea depresiei) inseamna o mai mare concurenta cu suratele noastre dar, decat un batranel morocanos de 30 de ani pe post de coleg de camera (pentru ca, in final, asta devin ei), mai bine cu fetele-cucietele la o cafea.
Dragilor domni depresati, (serios acum) am fost poate prea cruda sau am tratat cu prea mult umor acest subiect dar cum altfel as fi putut-o face? Voi nu vreti solutii, voi nu vreti rezolvari si nu pot sau nu vreau sa va inteleg. A fi vesel si optimist nu costa. Iar atunci cand faci haz de necaz nu ai nimic de pierdut. Am totusi o solutie pentru voi, pentru atunci cand veti vrea sa iesiti din acest chinuitor cerc vicios pe care il formeaza perfect “lipsa de” si “depresia”.
Cand va treziti dorindu-va ca de-abia atunci sa va fi culcat, ridicati-va din asternutul neschimbat probabil de cateva saptamani bune si dati play melodiei voastre preferate de alta data. Mai exact dintr-un moment in care va puteti aduce aminte ca erati fericiti. Spuneti-va “parca eram fericit atunci cand melodia asta era in voga”. Trebuie sa fie neaparat ceva ritmat. Zbantuiti-va nebuneste timp de 3 minute, facand scheme complicate, mimici bizare ale fetei si miscari complicate de star rock sarind intr-un picior. Folositi telecomanda de la TV pe post de microfon si mopul pe post de chitara electrica. Dati-va cu prosopul ud pe gresia din hol si, spre disperarea vecinilor, dansati goi in fata geamurilor larg deschise.
In drum spre munca, pe care probabil ca o urati (pentru ca este doar un alt motiv al depresiei voastre), mancati ceva dulce. Rontaiti un baton delicios de ciocolata care probabil ca va va ingrasa – dar glicemia scazuta si senzatia de foame se stie ca sunt autostrazi catre depresie.
La munca nu o sa mai aveti timp mult de gandire si veti fi in regula. Dupa orele de program incercati sa nu va grabiti sa ajungeti direct acasa. Cautati in agenda telefonica putinii prieteni care inca va mai suporta prezenta si spuneti-le ca de azi vreti sa faceti o schimbare. Invitati-i la cafea si veti vedea ca vor fi mult mai receptivi decat va asteptati. Daca nu mai aveti prieteni, sunati-i pe cei ce se numeau asa odata. Veti fi surprinsi ca va vor raspunde cu acelasi drag atunci cand vor auzi ca aveti initiativa.
Dupa ce ajungeti acasa, incercati sa va uitati la o comedie inainte de culcare sau sa faceti ceva treaba – ordine prin viata. Atunci cand va pregatiti de somn, schimbati in primul rand asternuturile acelea care stau pe pat de multa vreme si, daca vi se pare ca sunteti prea singur, faceti un playlist de muzica chill care sa va poarte departe in univers. Sau orice altceva va place (am intuit un raspuns de genul: “nu-mi place muzica chill, ma deprima”).
Si asta va fi doar prima zi. Dupa, va fi din ce in ce mai bine.
Depresat, a = persoana care are senzatia ca sufera de depresie, cu greutati de adaptare la probleme zilnice (nu cautati aceasta definitie in dictionar!)
Depresia, si la F si la B, se trateaza cu discutii. Orice om poate avea depresii. Oricine isi poate face griji, poate avea ganduri negre, oricine poate cadea in melancolie. Voi ati tratat subiectul cu umor, si fara accese de feminism (ca nici nu sunteti gen Elena Carstea)
, dar depresia e ceva destul de nasol, cateodata. Simti cum ai un gol in stomac, gol care nu iti trece decat cu timpul, ori cu sosirea altor ganduri, mai bune.
Draga Loopoo, stim ce daune poate produce depresia. Din pacate, mult mai usturator decat ai crede, am simtit pe pielea noastra atunci cand cei din jurul nostru s-au lasat prada ei… Am tratat subiectul cu umor pentru ca multi cred, doar, ca sunt deprimati/ si culmea e ca tot ei sunt cei ce NU vor solutii.
Depresiile sunt doar pretextul pentru betiile mult prea dese in general si pentru cele matinale in particular.
@Luki: si betiile sunt cauza multor depresii masculine, ai mare dreptate.
Bai, desi nu prea mi-a placut, dupa titlu, subiectul abordat…iti dau dreptate in multe locuri. Nu insa in toate…Situatia nu este atat de sumbra cum ai prezentat-o pe alocuri, esti aproape, oricum.
Mie nu`mi plac oamenii tristi. Femei / Barbati, oamenii tristi sunt urati, oamenii tristi sunt tristi. Oamenii veseli sunt frumosi. Doar ei!
@Razvan: postul este inspirat din multe povesti reale, pe care le-am observat la cunoscuti. Evident ca sunt putin luate peste picior, pentru ca unii exagereaza foarte mult, fara sa stie de fapt cat de grava e o astfel de boala. Si noua ne plac oamenii veseli si frumosi si buni…
@CCNucsoara
Stiu, ca ai acelasi stil ca mine, sa exagerezi, doar ca eu exagerez ceva mai mult
E real aproape tot, si eu stiu foarte bine asta, pentru ca eu am mai multi cunoscuti masculi, probabil si stiu ca este cat se poate de real. Sunt insa niste chestii pe care le putem dezbate in contradictoriu. Trebuie sa`mi apar totusi specia
Oamenii veseli sunt si frumosi si buni.
Super articolul. revin dupa-amiaza cu un comentariu, ca acum sunt pe fuga.
Nu stiu eu dupa definitie ce e depresia, insa din cultura mea generala cred ca e o stare determinata de probleme grave, o stare de nefericire interminabila generata de un eveniment major…Acum insa e la moda sa ai o depresie, ca si cum ai avea un caine sau o pisica. Nah, ce comparatie dau si eu. Pana la urma, nici can dai de toate nu e bine, si incepi sa te plictisesti, parca nu mai stii ce probleme sa inventezi si din ce cauza sa te agiti si apoi sa te deprimi. Nici macar noi, femeile n-ar trebui sa fim depresate. Ce daca e acea perioada a lunii? (Mi-e usor sa vorbesc, caci eu o fentez de mult timp si am si uitat cum e)…chiar si atunci ar trebui sa trecem peste starile alea, ca doar n-a murit nimeni, nu e o tragedie. Ar trebui sa ne bucuram de ceea ce avem, mult sau putin. Si sa nu mai cautam singuri motive de depresare. Ca deprimare nu-i pot spune si imprumut termenul de la voi.
cei mai deprimati sunt cei din Covasna si anume, primavara cand se termina vinul din butoaie si de obicei, depresia se vindeca cu streangul. A devenit un fel de sport local, acolo.
mi se pare bestial pasajul: dupa ce depresatul a hapait doua farfurii pline, se uita la tine cu ochii umezi de catel si spune “cam multa sare" – este real, chiar auzim asta in viata de zi cu zi!!!
… Din pacate
))))
E mai complicat decat iti pare… Si nu sunt de acord cu multe lucruri sustinute in articol, dar HEI! nu sunt aici ca sa critic, doar sa imi expun o parere care suna cam asa: Planul sentimental nu se va impaca niciodata cu cel profesional. Multi barbati se ingroapa in munca dupa o despartire desi cel mai bine ar fi sa se refugieze in sport pentru ca e mai sanatos. Sportul da drumul hormonilor fericirii mai mult decat orice. Muzica(mai ales cea cu versuri) nu te va scoate din depresie. Munca in exces te va face sa uiti ca mai exista momente de tinerete care cer trairi la intensitate mare, trairi pe care nu prea ai cum sa le induci la o varsta inaintata. M-am ferit intodeauna de sport, fie din lene, comoditate, dar mi-am dat seama ca e cel mai bun, cel putin pentru un barbat. Gandeste-te… Te-ai intrebat vreodata de ce barbatii trag de fiare? Ei bine… sportul inlocuieste tristetea cu o actiune locomotorie benefica. Cam atat.. pentru ca incep sa vorbesc imediat ca un om care a trecut prin mult prea multe patanii… Oricum, o sa mai revin pe aici.
Si tot nu ma pot abtine… P.S: Multe lucruri nu se intampla cu voia ta si uneori pur si simplu nu depind de tine. Timpul si spatiul e mult prea vag, te impinge te-aduce, te imprastie, etc.
Imi place asta cu timpul si spatiul, e adevarat. Doar ca am vrea ca barbatii sa fie mai barbati, sa nu mai sufere atat… nici de depresii nici de altele