Discutam acum cateva zile cu El despre alimentatie si alimente. Totul e plin de conservanti, de otravuri si mai ales de substante dubioase si scarboase. La carne am renuntat partial, despre mezeluri si tocaturi nici nu mai poate fi vorba. Pestele contine metale grele si se recomanda a fi consumat in cantitati moderate. Legumele si fructele sunt crescute cu azot si alte chimicale periculoase. Lactatele sunt facute din aracet si nu din laptele cel bun si hranitor. – Pai da, zice El… imi aduc aminte cum pe vremuri ai mei cumparau lapte de la o taranca. Tanti taranca locuia pe… [Citeste mai mult]

Nu stiu de ce imi place sa las unele lucruri pe ultima clipa. “Imi place” e un fel de-a spune, caci nu pot sa suport cand fac asta. Si totusi o fac. Destul de des. Enervant de des. Urat obicei! Asta e clar unul dintre foarte putinele mele defecte. Acum fac bagaje. Mai am patru ore pana sa plec spre aeroport. Patru ore in care ar trebui, de fapt, sa dorm. Si iar o sa-mi fie rau de somn. Si iar n-o sa pot sa dorm in avion. Si iar o sa pierd jumatate de zi dormind lemn in hotel.… [Citeste mai mult]

Respir adanc, inchid ochii si imi golesc mintea. Interiorul mintii mele devine negru, un fel de intuneric. Si astept aici o secunda. Stiu ce urmeaza si imediat se intampla. Apar tiparele, de jos in sus precum o matrice care se desfasoara in sens invers. Da, sunt tipare. Acele liniute de dimensiuni diferite, intrerupte ici si colo de puncte sau pur si simplu de spatii goale. Mici incursiuni de culoare verzuie apar dupa o vreme in tiparele mele perfecte si atunci le recunosc. In timp ce gravitez linistita inconjurata de matricea tiparelor perfecte patate cu verde, incep sa-mi amintesc lucruri pe… [Citeste mai mult]

Mi-e frica. Permanent. Chiar si atunci cand nu imi dau seama. Mi-e frica de orice. De orice se poate intampla si de orice se poate sa nu se intample. Fug de frica aceasta continua dar ea mi-e mereu alaturi. Ca un apendice. Ca si cum as avea-o in buzunar peste tot unde merg. Sau ca si cum ar fi cusuta de mine ca un nasture. Mi-e frica de necunoscut. Si de moarte. A mea sau a altora. De a altora mi-e poate mai frica decat de a mea, caci aduce cu ea si suferinta. De care mi-e frica. Mi-e frica… [Citeste mai mult]

Ieri am mers in parc. Eu, Dana si nepotul Pufu. A fost frumos iar miscarea ne-a facut bine tuturor. Pufi a fost tare fericit iar noi am putut vorbi in voie de ale noastre. Era lume ca la balamuc si trebuia sa ocolesti palcuri intregi de tatici si bunici. Am vazut paunii, am admirat gradina japoneza si am revazut a mia oara curcanul si gascanul – statuile de bronz. Am cutreierat vreo doua ore, cat ne-au tinut conversii. Am vazut un teatru de papusi si ne-am bucurat ca si la noi lumea a inceput sa stea pe gazon in stil… [Citeste mai mult]

Nu-mi place sa fac curat. Marturisesc, mie imi place in bucatarie. Acolo poti sa ma pui sa fac orice… sa bat, sa amestec, sa toc, sa coc, sa framant, in fine… Dar cu dereticatul, mai greu. Si nu pentru ca as fi puturoasa, nooo. Ci pentru ca sunt mult prea perfectionista. Spre exemplu, ieri m-a apucat dereticatul pentru ca in weekend vine Nazistul cu curatenia (mama) in vizita de lucru. Iau carpa de praf intr-o mana si Pronto-ul pentru lemn curat in cealalta. Incep si frec masuta din sufragerie si pac imi fug ochii la praful de pe pian. Las… [Citeste mai mult]

Acasa e locul in care iti este inima, se spune. Locul in care ii ai pe cei pe care ii iubesti, locul cu care te-ai obisnuit si in care te simti confortabil si protejat Acasa e locul acela unde vrei mereu sa ajungi, unde stii ca, indiferent de situatie, o sa-ti fie bine. Dar sunt multe astfel de locuri, nu-i asa? Pe langa acel acasa permanent, mai sunt alte mici tipuri de acasa. Acele locuri in care te simti aproape la fel ca acasa. Locuri de care nu esti strain si care iti creeaza emotie si bucurie. Fie datorita unor… [Citeste mai mult]